Ibricul, supereroul din fiecare casă, care ne prepară zilnic cafele bune

Cafeaua - o licoare magică prin prisma gustului, pentru unii, o necesitate pentru activitățile zilnice, activități consumatoare de energie, pentru alții. De oricare parte a spectrului ne-am situa, cert este că această băutură este una dintre cele mai populare din lume. Aproape toți adulții din lume au consumat sau consumă în mod uzual cafea, iar o întreagă industrie a ridicat-o la rang de artă. Cafeaua aduce cultura și oamenii împreună.

Adesea suntem în căutarea modalităților cele mai eficiente pentru prepararea cafelei. Aceste moduri de preparare trebuie să ne ajute să respectăm gustul, aromele complexe ale cafelei, dar și să ne asigure că obținem un rezultat cât mai calitativ, care să implice costuri minime.

În această categorie se înscrie bine-cunoscutul, multi-funcționalul ibric.

Un ibrik, finjan sau cezve este o oală mică folosită la prepararea și servirea cafelei turcești. A fost inventat la sfârșitul secolului al XVI-lea. Ibrikul constă în general dintr-o oală metalică cu mâner lung (de multe ori din cupru sau din alamă) cu o bază largă și un gât conic ce se deschide cu o gură mai largă.

Cu toții avem acest articol de bucătărie în casele noastre. Fie că îl folosim pentru a încălzi diverse lichide, precum laptele sau apa, fie că îl folosim la prepararea cafelei, trebuie să recunoaștem că un ibric la casa omului te poate scoate repede din impas. Atunci când, dimineața, încă nedumiriți după o noapte de somn, ne dorim să savurăm o cană bună de cafea pentru a ne începe ziua așa cum se cuvine, un ibric se dovedește un aliat de nădejde pentru o zi promițătoare.

Pe cale de consecință, se impune să vedem totuși care ar fi, pe scurt, istoria acestui util instrument și cum putem să ne preparăm o cafea la ibric acasă astfel încât să ne bucurăm din plin de gustul acesteia.

Scurt istoric al cafelei la ibric: Istoria cafelei datează încă din anul 850 e.n., însă în sec. al XVI-lea cafeaua își face prezența remarcată în Turcia, unde otomanii perfectează arta preparării cafelei la ibric.

Cafeaua turcească a fost introdusă pentru prima dată în Turcia în jurul anului 1540. Istoria ne spune că a fost introdusă de guvernatorul turc al Yemenului - Ozdemir Pașa. El a descoperit o nouă băutură în regiunea sa, anume cafeaua. Înțelept, a avut grijă să o aducă în fața sultanului, Suleiman Magnificul, care a fost impresionat de noua licoare.

Personalul Sultanului a decis să încerce o nouă metodă de preparare a băuturii. Au folosit mortare pentru a măcina fin cafeaua și apoi au preparat-o folosind o oală specială numită Ibrik. A fost imediat un mare succes în palat și a devenit o parte integrantă a istoriei și culturii turcești. Casele celor bogați au fost primele în care această băutură nouă a început să fie servită zilnic. Mai târziu, a fost consumată și de cei mulți, în cele din urmă cucerind întregul Imperiu Otoman.

Mai târziu, cafeaua a început să fie pregătită numai de profesioniști în domeniu, cunoscuți sub numele de „ Kahveci Usta”. Au fost angajați de multe palate, precum și de oficiali de rang înalt și cetățenii bogați. Poate că ei au reprezentat precursori ai celor pe care noi astăzi îi cunoaștem sub denumirea de „ barista”. Mulți dintre acești profesioniști și-au deschis de asemenea propriile cafenele care servesc cafea turcească și alte băuturi fine.

Astfel, istoria ne învață faptul că turcii au ridicat cafeaua la ibric la rang de artă și au perfectat procedeul de preparare. Totuși, nimic nu ne împiedică și pe noi să realizăm acest lucru din propriile case, folosind aparent banalul, dar foarte utilul ibric.

Cum preparăm cafeaua la ibric acasă

Cea mai bună cafea turcească se prepară la temperaturi scăzute, sub 70 de grade Celsius. Obiectivul este de a menține spuma care se formează la aproximativ 60 de grade Celsius. Spuma este delicioasă și conferă cafelei un gust și o textură deosebite. Dar asigurați-vă că nu tăiați spuma și că preparați cafeaua la o temperatură scăzută, pentru a împiedica evaporarea uleiurilor aromatice care are loc la temperaturi mai ridicate.

Astfel, pașii pentru prepararea cafelei sunt următorii:

1. Măsurați apa pentru numărul de porții de care aveți nevoie și turnați-o în ibric.
2. Așezați vasul de fierbere pe aragaz la foc mare, până când apa se încălzește.
3. Când apa începe să se încălzească, adăugați 2 linguri de cafea măcinată fin la fiecare 230 de ml de apă.
4. Se amestecă pentru a face ca toată cafeaua măcinată să se omogenizeze cu apa. Acest lucru asigură o infuzare uniformă și completă. De asemenea, asigurați-vă că nu s-au format cocoloașe după ce amestecați.
5. Când cafeaua măcinată începe să se adune pe fundul vasului, reduceți focul la minim. Acest lucru înseamnă că apa este suficient de fierbinte pentru a dizolva particulele solubile din cafea și trebuie să evitați supraîncălzirea cafelei. Dacă o supraîncălziți, cafeaua va fi extrasă excesiv și gustul va fi prea amărui. Cu focul oprit, amestecați zațul de câteva ori, până când preparatul începe să facă bine-cunoscuta spumă.
6. Când cafeaua începe să crească și la suprafață se formează o porțiune inelară de culoare întunecată, înseamnă că băutura este omogenizată cu zațul de cafea. Temperatura de preparare nu trebuie să crească deloc în acest moment. Amestecați continuu pentru a face să se scufunde toate particulele fine de cafea și pentru a încuraja formarea spumei.
7. Dacă utilizați un aragaz electric, temperatura va crește, chiar și cu căldura oprită. Pentru a evita acest lucru, ridicați oala de cafea la doar un milimetru de ochiul aragazului.
8. Spuma trebuie să fie foarte fină. Aspectul ei trebuie să fie similar cu crema de espresso. Cu toate acestea, compoziția chimică este diferită. Este foarte important să mențineți căldura scăzută și să nu permiteți cafelei să crească prea mult. O temperatură ridicată de preparare va distruge spuma și toți compușii volatili care fac cafeaua delicioasă vor dispărea.
9. Când spuma este suficient de groasă, îndepărtați ibricul de pe aragaz.

Nu fierbeți niciodată cafea turcească, deoarece veți obține o cafea cu un gust fad, foarte puternică. Dacă spuma dispare, cafeaua ta turcească nu mai este atât de gustoasă.

Poate că cea mai distinctă caracteristică a cafelei turcești este intensitatea sa. Metoda fără filtru de fabricare a licorii, combinată cu măcinarea excepțional de fină, produce o ceașcă de cafea ce se caracterizează prin faptul că este întunecată, cu un corp plin și, da, conține și zaț. Totuși, zațul contribuie la corpul și textura specială a preparatului turcesc, care, atunci când este făcut respectând numai câțiva pași simpli, este un preparat cu adevărat unic și gustos.

Astfel, ne putem bucura de o băutură autentic turcească, deosebit de gustoasă, din confortul propriei case.